Pe sânii goi, sărutul se prelinge
Precum un râu sălbatic de dorinţi...
Tu mă atingi, iar eu tresalt... Mi-e teamă,
Apoi în braţe, adormim, cuminţi.

Când vise-ndepărtate mă deşteaptă,
Cu ochii-nchişi de dor şi neputere,
Îţi caut iar sărutul printre lacrimi
Şi-adorm... nepreţuită mângâiere...

Sărutu-ţi simt alunecând pe glezne
Şi mă-nfior de patimă şi dor...
Parc-au trecut, pe rând atâtea ere
Şi nimeni nu m-a deşteptat din somn.

În sânii-nfioraţi de necredinţă
Erup vulcani de sentimente vechi...
Ia-mă în braţe! Simte-mă aproape!
Şopteşte-mi vorbe tandre la urechi!

Să mă-nfior de-a vocii tale şoaptă
Şi-n dulci îmbrăţişări să împărţim
Dorinţa de plăceri nesăbuite,
Cea pentru care, repetat, trăim...!



 

Trimiteți un comentariu